Mi-a venit masina – Kia pro cee’d

Saptamana trecuta, miercuri seara, mi-am ridicat (in sfarsit!) masina, o Kia pro cee’d pentru care am asteptat doua luni si o saptamana. Mda, cam atata am asteptat pentru ca am vrut neaparat culoarea neagra icon smile Mi a venit masina   Kia pro ceed

Cum am ajuns la pro cee’d…

Primul contact a fost la lansarea oficiala a lui cee’d in 2006. Am ramas putin socat atunci. Era primul model Kia care-mi placea pur si simplu, in afara de Sportage si Sorento – dar astea sunt din alta categorie. Vechiul Rio, actualul Rio, Cerato, Picanto nu mi-au placut niciodata. In afara de faptul ca nu arata deloc bine, modelele astea se conduc cam in acelasi fel: fara sa-ti spuna nimic… merg si atat: suspensii moi, directie care nu comunica nimic, design interior fad si dezolant, senzatie acuta de ieftin.

cee’d e cu totul altceva. Cei de la Kia au spus asta inca de cand au anuntat aparitia masinii, dar nu-mi venea deloc sa-i cred pe cuvant, avand ca exemplu modelele amintite mai sus. Cu toate astea cee’d mi-a depasit pur si simplu asteptarile: directie (asistata electric) directa – ca sa zic asa, suspensii tari (unii spun ca putin cam prea tari), design interior si exterior foarte inspirat – masina arata foarte bine.

Anul trecut a fost lansat si Hyundai i30, masina cu aceeasi platforma, dar care arata foarte banal… Hyundai cred ca n-a nimerit-o deloc cu modelul asta. Pur si simplu va sta mereu in umbra cee’d-ului si asta din cauza aspectului. De altfel cred ca ati vazut ca pe strazi “gasesti” multe cee’d-uri si prea putine modele i30. Asta e… Hyundai va trebui sa se multumesca sa vanda i30-ul celor care nu au (inca) incredere in Kia si celor care cred ca sigla Hyundai le ofera mai multa “imagine”.

Sa revenim la pro cee’d-ul meu. In primul rand arata excelent, din punctul meu de vedere – evident :). Spatele in special este foarte reusit si atrage priviri/comentarii. De altfel, procee’d nu pastreaza decat capota si aripile fata ca repere de caroserie identice cu cele de pe cee’d.

Masina am luat-o seara (de la Kia din Baneasa), pe o ploaie foarte insistenta care a anulat in mare parte efoturile mele de a cauta eventuale probleme la caroserie – legate de manevrarea masinii pe trailer. Acum am vazut-o uscata si pare perfect in regula. La bord 7 km rulati – le testeaza ei in Slovacia dupa ce ies de pe linia de productie. In interior miros de “nou”, dar nu placut. Asta se rezolva cu niste deodorante pentru masina. Am plecat de la Kia Motors, am alimentat la benzinaria de langa ei, am intors la sensul giratoriu de sub pod si apoi asteptare in coloana – era foarte aglomerat. De data asta n-am mai simtit aglomeratia. M-am jucat la computerul de bord si radio CD. Dupa cam o ora eram la servici.

Am uitat sa spun: este un pro cee’d cu nivel de echipare “Best” si motor de 1,4 litri, benzina 109 CP.

Cateva caracteristi ale pro cee’d-ului. Portierele sunt foarte mari, ca sa usureze accesul in spate si asta necesita foarte multa atentie in spatii inguste. Deocamdata ma contorsionez serios cand trebuie sa ies sau sa intru din (in) masina cand parchez langa vreun gard sau bordura mai inalta sau aproape de alte masini. Accesul in spate nu e foarte ok si asta pentru ca scaunele nu culiseaza usor in fata, trebuie sa impingi hotarat. De asemenea, dupa ce le impingi in fata nu revin la pozitia initiala reglata. E drept ca n-am facut multe incercari, dar asta a fost senzatia, ma lamuresc eu zilele astea.

Acum despre motor. Am facut un drive-test acum ceva timp, cu un pro cee’d echipat exact ca masina mea si mi-am dat seama cum se comporta. Motorul, evident, l-as fi vrut mai mare, dar in echiparea Best, nu poti opta pentru altul, iar daca iei un motor mai mare, nu ai acelasi nivel de echipare ca pe Best si te costa mai mult. Oricum, daca turezi serios ai si performante decente, pentru viteza de croaziera si pentru depasiri.

Doua chestii pe care le-as fi vrut altfel – acceleratia si ambreiajul. Prea moi. Te obisnuiesti repede, dar eu prefer sa fie ceva mai tari sa le pot simti mai bine.

Weekend-ul asta am avut si prima iesire din Bucuresti. Un drum pana la Focsani, la domiciliul stabil :). Am mers linistit, fara sa depasesc aproape deloc 3.000 rpm, ca sa nu zapacesc motorul (nou si strans). Dupa ce trec de 1.000 km o sa mai urc putin turele si viteza – abia astept.

Pun si cateva poze curand.

Despre autor

Jurnalist auto, 11 ani de experienta in presa scrisa, TV si online. Fondator al blogului Motorstory.ro, in 2008.