Road trip – Pe Transfagarasan

Transfagarasanul era in plan de ceva timp pentru o minivacanta, mai ales ca nu-l vazusem niciodata si auzisem multe impresii entuziaste despre soseaua aflata pe locul doi in topul celor mai inalte drumuri din Romania. E adevarat ca ofera una dintre cele mai intense experiente de turism (romanesc) si creeaza dependenta. Pur si simplu superb.

Am plecat sambata dimineata, la o ora destul de inaintata pentru ca e greu cu trezitul cand te gandesti ca te asteapta 4 zile libere. Pana in Pitesti totul a fost ok, trafic lejer, autostrada parcursa constant, cu 140 km/h. Fara idioti, din fericire. In apropiere de Curtea de Arges traficul a devenit tot mai aglomerat, pana am ajuns sa mergem cu viteza melcului. Si tot asa, putin cate putin, pana in oras. Aglomeratie mare la manastire, pentru ca era sarbatoare si asta era cauza traficului infernal.

Dupa Curtea de Arges s-a mers bine si am ajuns la Poienari. Prima oprire, sa vedem cetatea. Parcarea era plina de tigani. Plina! Veniti cu masinile (BMW-uri vechi, noi, Q7, Audi A6) scoteau gratarele din portbagaj si se pregateau de petrecere civilizata, fara manele si zbierete (yeah right!). Alea 1.480 de trepte pana sus, la cetate, par in realitate cateva milioane. Pentru niste oameni neantrenati. Dar merita din plin. Privelistea e de vis de sus, cetatea fiind construita pe o culme de pe care vezi cam in toate directiile. Cetatea nu e cine stie ce, cateva ziduri si destul de mica. Merita sa urci pentru antrenament si orizont. Coborarea e mult mai lejera, dar te alegi cu o febra musculara pe care o simt si azi, la 5 zile de la vizita in fortareata lui Tepes.

Cu picioarele tremurand putin pe pedale am plecat mai departe, injurand drumul tot mai prost. Am trecut de barajul Vidraru si ne-am cazat (cu rezervare) la cabana Valea cu Pesti. Cateva chestii despre cabana asta. A fost construita pe vremea raposatului, care mai trecea pe aici sa se relaxeze. Si cum nu s-a investit mai nimic in ea, camerele arata naspa. Igrasie la baie, geamuri antice, relativ curat, chestii care nu merg. Nu-ti vine sa intri in cada sa faci dus, becul de la baie era ars (l-am inlocuit cu unul de la o veioza din camera). E adevarat ca privelistea e foarte frumoasa, direct catre lac, dar oamenii care o administreaza nu considera ca trebuie sa investeasca ceva atata vreme cat oricum de turisti nu duc lipsa. Pentru 150 lei/noapte zic eu ca ar trebui sa ofere mai mult decat (doar) privelistea.  Plus ca…Valea cu Pesti nu-ti ofera tocmai… pesti . Pe o fata de masa nu chiar curata, am citit in meniu oferta bucatariei lor, sectiunea “Peste”. Peste care se rezuma la: pastrav prajit, pastrav rasol, salau prajit si file de somon prajit. Nu conteaza ce-am cerut, pentru ca oricum nu aveau decat pastrav prajit. Deprimant, asa ca iese din calcul pentru viitoare drumuri pe Transfagarasan.

In dupa-amiaza aia am facut o vizita si la Vidraru. Frumos, aglomerat, gunoaie stranse intr-ul colt de lac.

A doua zi am plecat spre urmatorul hotel unde aveam cazare – Hotel Siesta (3 stele), la cam 40 km de Valea cu Pesti. Alte conditii: curat, dezinfectat, baie impecabila, miros placut, priveliste, balcon. Totul la acelasi pret, 150 lei/noapte.

Drumul pana la Siesta (care este la 12 km de Balea Lac) este deplorabil. Peticit ca dracu’ te scutura rau si te face sa-i ceri scuze masinii. Pacat de peisaje. Nu inteleg cum s-a putut construi Transfagarasanul in doar 4 ani (!), in anii ’70, iar acum astia care doresc  noi mandate nu sunt in stare sa repare drumul. Nu mai trebuie sa dinamiteze, sa sparga stanca! Trebuie doar sa toarne un nenorocit de asfalt! O fi imposibil?!

Pe drum, in padure, am nimerit intr-un mic blocaj de masini si n-a fost greu de priceput de ce se adunase lumea ca la urs acolo. Pentru ca era chiar un urs, de fapt o ursoaica cu pui. Ne-am uitat putin la ei, oamenii le dadeau de mancare, iar cand am inteles ca ursoaica ar fi vrut sa coboare pe sosea (era pe un mal de pamant inalt de un metru) ne-am carat rapid

Am ajuns la Balea Lac duminica si era al naibii de aglomerat. Plus tunelul ala incredibil de intunecat, in conditiile in care unuii merg pe jos prin el. Pe sosea, desi exista un trotuar. Lacul, Cabana Balea, norii care te inconjoara in cateva minute – Superb. 14 grade Celsius, in conditiile in care auzeam la radio ca in Bucuresti erau peste 30.In zona pasunilor alpine drumul este destul de bun si este si mai bun pe cealalta parte a muntelui, coborarea catre Cartisoara. Se circula civilizat, pentru ca sunt peisajele superbe si pentru ca sunt foarte multe locuri unde, daca scapi masina, nu ai nici o sansa. Romanii sunt campioni la condus periculos unde au ei impresia ca nu risca. Aici, unde e clar ca daca gresesti, mori, se cumintesc.

In urmatoarele doua zile am mers la Sibiu, unde am vazut Muzeul Satului (foarte frumos si free, ca era luni) si gradina Zoologica.

Ne-am intors tot pe Transfagarasan, am mai oprit pe drum si apoi la Balea Lac, unde masina a afisat 20.000 km, moment prins in poza si apoi am plecat spre casa. Drum linistit, de seara – noapte, cu idioti care dadeau flash-uri pe autostrada de la vreo 2 kilometri ca sa stii ca vin EI si eventual sa te arunci in sant.

Urmatoarea destinatie e Transalpina, cea mai inalta sosea din tara. Pe care lipseste asfaltul din cate am inteles si trebuie “atacata” cu un SUV.

Pe aceeasi tema

• Kia pro_cee’d la 40.000 km (3)
• Cum mi-am luat teapa. In service-ul Kia (13)
• La mare, la soare.. si soferi calmi (9)
• Cu Ford Focus pe Transfagarasan (11)