Unde pierd italienii – Ce ar fi putut fi Alfa Romeo MiTo

La fel cum masinile germane sunt cumparate pentru ca sunt… masini germane, italienii sunt priviti cu neincredere la capitolul asta cam dintotdeauna si ma refer aici la marcile pamantene, nu la OZN-uri gen Ferrari si Lamborghini. Vorbim de Fiat, Lancia, Alfa Romeo. Italienii le au cu designul (in stil mare), dar au dat de atatea ori chix cu tehnica, incat orice ar face si oricand ar face ceva in sensul asta, vor reusi foarte greu sa convinga.

Problema e insa ca nici acum nu s-au hotarat sa faca ceva. Merg pe aceeasi linie si pierd la greu. Toata lumea ii lauda cand apar pozele unui nou model, toti sunt incantati de cum arata, dar cand ajunge in showroom-uri prea putini se intereseaza de el.

Am avut acum ceva timp la test o Alfa Romeo MiTo. O masina superba din punctul meu de vedere. Arata extraordinar, lumea se uita dupa ea pe strada, portiere fara rama, linii elegante, bord care emana caldura. Te face s-o iubesti! Din pacate asta nu inseamna ca te cucereste. Pentru ca nu vorbim de o macheta scara 1:1 pe care s-o plantezi in curte pe post de opera de arta. Masina trebuie sa mearga bine, atat de bine incat tu sa simti o continuare la nivel dinamic a impresiei pe care o ai cand privesti masina. Ar fi perfect. Dar in realitate nu este. Aici intervine ruptura.

Alfa MiTo este un concurent pentru Mini. Este evident. Si toata lumea se asteapta sa mearga ca un Mini sau mai bine. E logic. Pentru toata lumea, mai putin pentru Alfa Romeo. Nu ma intelegeti gresit. MiTo este o masina dinamica, care se misca bine. Nu stiu cat e de fiabila, dar nu despre asta e vorba. Eu cred ca italienii au recuperat mult din decalajul de fiabilitate pe care-l aveau acum cativa ani.

Problema e alta. Daca faci o masina mica, dinamica, de ce sa nu dai totul ca sa-l faci pe omul care o conduce sa simta din plin asta? Au vreau sa aud si sa simt suspensiile unui MiTo cu totul altfel decat bufniturile cu recul prezente in realitate. Vreau sa am senzatia de suspensie rigida, legata, sa simt socurile alea controlate la trecerea peste denivelari mici, sa am senzatia aia ca rotile sunt atrase ca un magnet de sosea, sa simt click-ul ala precis atunci cand cuplez o treapta. MiTo este o masina stabila, dinamica, dar felul in care arata ma face sa vreau s-o simt cum am spus doua randuri mai sus. Si ea nu-mi ofera asta.

Nu inteleg. Era oare greu pentru italieni sa cumpere un Mini, sa-l conduca si sa treaca in caietul de sarcini pentru MiTo, la capitolul “obligatoriu”, obtinerea unor reactii si a unei tinute de drum cel putin la nivelul Mini? Cand deseneaza o masina nu pot sa mentina acelasi nivel de inspiratie si pentru partea tehnica? Nu se gandesc ca ar face o masina completa, care-l va aduce pe omul de la volan la dependenta?

Pe aceeasi tema

• Alfa Romeo MiTo in cea mai economica versiune (6)
• Am schimbat masina! De acum inainte… Alfa Giulietta (20)
• Unghiuri (2)
• Alfa Romeo Giulietta a facut senzatie in segment (3)